A fi sau a nu fi… hamster

Prin această carte, editura Humanitas ne pune la dispoziție un instrument cu ajutorul căruia vom redescoperi copilul din interiorul nostru. Cartea are un format mai nonconformist: aspect pătrat, numai bună de purtat în buzunar, hârtie groasă – lucru care-i dă cărții greutate – și câte o pagină din două, conținând desene. Despre ce fel de desene este vorba? Pentru a explica asta vom începe explorarea cărții.

Chiar din titlul cărții ne putem da seama că avem de-a face cu o operă deosebită. Un jurnal al unui oarecare Edward, ce se dovedește a fi hamster. Pe mine m-a dus cu gândul la Metamorfoza lui Kafka. Totuși, cele două nu au mai nimic în comun. Dacă Metamorfoza descrie drama de a deveni diferit, o dramă a inadaptării, Edward - jurnalul unui hamster prezintă drama de a fi și mai cu seamă de a fi captiv, dar tot prin prisma inadaptării.

Scurta perioadă descrisă în jurnal (30 Aprilie 1990 – 11 Noiembrie 1990) ne pune față în față cu spiritul de luptător al lui Edward, cu speranțele și dezamăgirile prin care trece el, cu tentațiile și cu resemnările care îi umplu viața. După cum pomeneam mai devreme, pe alocuri suntem ajutați vizual, de desene care descriu grafic ceea ce hamsterul notează. Această abordare oferă un anumit rafinament cărții, făcând-o delicioasă și înlesnind accesul la ea pentru toate categoriile de cititori, chiar și pentru cei mai mici dintre noi. Odată ce ne-am obișnuit cu stilul de benzi desenate ajungem să așteptăm cu nerăbdare să dam pagina, nu doar pentru a afla ce s-a mai petrecut cu hamsterul, dar și pentru a descoperi un nou desen care, în funcție de felul în care ne decidem să abordăm cartea, ar putea fi dramatic, hilar sau banal, pur și simplu.

Edward este un hamster. Dar nu orice fel de hamster. El este un profund gânditor. Reflecțiile lui cu privire la captivitate transcend cu mult noțiunea de animal în cușcă, fiind, de cele mai multe ori aplicabile și captivității căreia noi, oamenii, ne abandonăm singuri: „Viața e o colivie de cuvinte goale”, meditează el cu privire la scris, iar când i se oferă prima oară șansa să evadeze dar nu o face, gândește: „De ce n-am evadat?! Nu vreau asta? Libertate? Libertatea de a merge pe drumul meu, de a...”. Pierderea unui companion îl face meditativ cu privire la singurătate: „... sunt sortit să trăiesc – și să mor – singur”. Evident, filozoful Edward are ceva de spus și cu privire la moarte: „Moartea e cușca de pe urmă. Nu scapă nimeni”. Succint, dar profund.

Perioadele de tristețe alternează cu cele vesele, în care hamsterul se simte „întregit”. Tragedia îl lovește pe neașteptate, la fel cum o face și fericirea. Meditațiile lui sunt de esență: deși sunt profunde, par oarecum copilărești. Sunt scurte, la obiect și nu sunt justificate prin termeni pompoși filozofici. Și nici nu e nevoie, având în vedere că fiecare dintre noi a trecut, în felul lui, atât prin drame cât și prin evenimente fericite. Asta este noutatea pe care EDWARD - jurnalul unui hamster o aduce: apelul la ființa noastră interioară.

„Avem de-a face cu o operă extraordinară: meditații profunde cu privire la natura captivității și la suflet, împletite cu banalități mistuitoare ale vieții de zi cu zi. [...] Edward destramă textura blazării...”.

Îmi este greu să îmi imaginez acum experiența literară fără EDWARD - jurnalul unui hamster. Simplitatea cu care hamsterul livrează profunzimea este revelatoare. Naivitatea cu care privește lucruri care de fapt sunt primejdia întruchipată (el are discuții elaborate cu motanul casei) sau înțelepciunea care însoțește renunțarea la greva foamei („Cu ce ajută un hamster mort Rezistența?”) fac deliciul lecturii acestei cărți.

Deși foarte scurtă ( jumătate din cele 92 de pagini este, după cum spuneam, acoperită de desene, iar în cealaltă jumătate, cele mai multe conțin patru, cel mult cinci rânduri), EDWARD - jurnalul unui hamster este una din cărțile pe care le voi purta cu mine în voiaje, alături de Aleph a lui Jorge Luis Borges sau de Micul prinț al lui Antoine de Saint-Exupery.

O carte care prin formă și prin conținut se adresează atât cititorilor maturi, versați, cât și copiilor, pentru care cărțile cu poze sunt universul literar absolut, deși în cazul lor ar trebui să avem în vedere reacțiile pe care le-au avut citind „Micul prinț” sau „Mica sirenă” (varianta originală, nu cea modificată de Disney).

Poate puțin prea scurtă. Realmente o citești în pauza mare.

Tuturor. O recomand absolut tuturor cititorilor, indiferent de stilul preferat sau de numărul de cărți citite până acum.

Cartea a apărut la editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2012
Traducere: Radu Paraschivescu
Numar pagini: 92
ISBN: 978-973-50-3710-10-9