Șase ipostaze ale eu-lui creativ

„Ce anume, exact, e această carte mi-e foarte greu să spun. Ea constă din şase capitole, pe care sunt tentat să le numesc povestiri, iar fiecare povestire porneşte de la o întrebare, o problemă pe care vrea s-o lămurească. Toate cele şase puncte de pornire, precum şi drumul urmat de povestiri, ţin de teatru şi literatură, dar miza întrebărilor depăşeşte aceste domenii, vizează un grad mai mare de generalitate: omul, societatea, istoria. S-ar putea înţelege de-aici că aveţi în faţă o carte cu pretenţii filozofice, dar o asemenea afirmaţie mi se pare excesivă – autorul este pur şi simplu scriitor de piese de teatru, fără vreo pregătire filozofică sistematică”.
Imediat după ce am lecturat prefața cărții, mi-am spus că am de-a face cu un autor care preferă modestia prezentării realiste a propriului eu literar. Apoi am adăugat repede la această primă părere și impresia că am în față o carte ce tratează o temă ezoterică, oarecum abstractă, într-un stil mai mult ermetic. Experiența literară a lui Vlad Zografi – cea cu care am intrat eu în contact, cel puțin – este pe parte de dramaturgie, iar faptul că declară că temele sunt tratate fără „pretenții filozofice” dar vor da impresia asta totuși, m-a făcut să concluzionez așa, înainte de a trece la a doua pagină, că voi fi probabil confruntat cu diverse teme care depășesc posibilitățile mele modeste de digerare a literaturii.

A fi sau a nu fi… hamster

Prin această carte, editura Humanitas ne pune la dispoziție un instrument cu ajutorul căruia vom redescoperi copilul din interiorul nostru. Cartea are un format mai nonconformist: aspect pătrat, numai bună de purtat în buzunar, hârtie groasă – lucru care-i dă cărții greutate – și câte o pagină din două, conținând desene. Despre ce fel de desene este vorba? Pentru a explica asta vom începe explorarea cărții.

Chiar din titlul cărții ne putem da seama că avem de-a face cu o operă deosebită. Un jurnal al unui oarecare Edward, ce se dovedește a fi hamster. Pe mine m-a dus cu gândul la Metamorfoza lui Kafka. Totuși, cele două nu au mai nimic în comun. Dacă Metamorfoza descrie drama de a deveni diferit, o dramă a inadaptării, Edward - jurnalul unui hamster prezintă drama de a fi și mai cu seamă de a fi captiv, dar tot prin prisma inadaptării.

Incursiune în viitor sau rețetă pentru dezvoltare tehnologică

„Uneltelor cognitive online care ne schimbă viața, Wikipedia, Google, eBay și celorlalte asemenea lor, acum și în viitor”.

Un motto mai nonconformist, un autor mai în afara canoanelor și o carte vizionară. Asta se poate spune, chiar de la început, despre romanul La capătul curcubeului al lui Vernor Vinge. Ideea generală a cărții este descrierea viziunii autorului asupra lumii, așa cum va fi ea peste 50 de ani. Cu alte cuvinte, o operă de anticipație. Doar că e vorba de una foarte realistă. Dezvoltând elemente revoluționare ale tehnologiei actuale, concepte lansate de curând pe piață de Microsoft sau Google, cum ar fiProject Natal (comercializat sub numele de xBox) sau Google glasses, autorul ne descrie pas cu pas viziunea lui despre un viitor nu foarte îndepărtat, hipertehnologizat, utilizându-l ca vehicul pe Robert Gu, un poet eminent care-și revine, în urma unui tratament nou revoluționar, de pe urma bolii Alzheimer și care-și amintește lumea cam așa cum este ea acum. Personajul îi oferă autorului ocazia perfectă de a familiariza cititorul cu noile tehnologii și cu felul de funcționare a acestora, scutindu-l de acele descrieri introductive care fac, în general, lectura unui roman SF plictisitoare.